De ce ne place sa ne aratam cu degetul?

Ti-am povestiti de anul acela in care ti-ai ratat absolut toate obiectivele, ah probabil il cunosti, poate fi oricare din anii acestia, anul in care a trebuit sa stai la rand pentru o portie de fericire, anul in care ai invatat cum sa apleci capul si sa ceri, stii ca odata apucat pe calea asta vei ramane un cersetor toata viata, dar inca nu te poti lipsi de lucrurile care practic te detin si nici nu ai puterea sa le comanzi dupa bunul tau plac. Crezi ca o vei avea vreodata? Sau crezi ca te vei calma si vei avea alte prioritati, poate fi orice, cert este ca va deveni din ce in ce mai deprimant sa ai o existenta de genul asta la nesfarsit, bazata numai pe sistemul asta recompensa-pedeapsa , prea multe insatisfactii, si tie nu-ti place sa dai gres, de fapt, cred ca esti foarte demoralizat din cauza asta, dar nu poti face nimic mai mult decat sa dai glas acestei voci interioare, de ce sa te minti ca iti merge bine cand stii ca nu e asa, poate remarca cineva, tinde sa para totul mult mai tolerabil cand se confrunta mai multi cu probleme asemanatoare tie, pe asta se bazeaza industria muzicala. O mie de directii in care ti-a mers inima, sufletul tau ar fi luat in brate pe oricine, poate asa functionezi tu dar sincer imi e frica de ce anume va urma avand in vedere ca asta va duce numai spre singuratate, si atunci probabil ai avut planuri ca iti vei canaliza energia spre munca, spre studiu...si tot ce ai facut a fost sa te invarti in cerc facandu-te de ras, deschizandu-ti sufletul in fata a zeci de necunoscuti, pana cand te-ai scufundat intr-o dulce depresie, o stii, cunosti sentimentul, e acolo unde ai mai fost, unde contrastul e bun fiindca totul este alb sau negru, unde ti se pare normal sa te trezesti dimineata fara a deschide ochii de scarba unei noi zile, unde singurele directii in care poti sa o iei par dintr-o data neinteresante, si sincer....ar fi de rau augur sa te asezi pe marginea drumului, acum...cand toti nu fac altceva decat sa zboare pe langa tine. 

Desgiur, nu esti genul care sa gandeasca pesimist mai mult decat este cazul, si poti oricand sa te motivezi cu un discurs in care s-ar identifica oricine, sa pui accentul pe ce realizari ai, si din ce generatie exceptionala faci parte, si cat de bine functionezi tu, si cum consumandu-ne ideile in masa si producand idei in masa suntem cumva mai buni decat tot restul lumii ignorante, dar asta nu face altceva decat sa trateze simptomele, sufletul va continua sa-ti putrezeasca.

E cert, ne nastem plini, si trebuie sa ne golim pana murim, si cred ca nimic nu ne goleste de orice mai mult decat singuratatea, desi, poate producem atata cultura ca generatie tocmai din cauza asta.

Ce te poate face pe tine sa te simti un om implinit din nou? Sunt toate acolo probabil, sau poate nu vei gasii nimic altceva decat si mai multa singuratate ...trebuie doar sa joci cat mai bine jocul...si asta nu se face din fata calculatorului.

Ti-e foame ? Felicitari !

Pentru toti cei carora le cad banane in cap , va doresc un cos cu fructe , saturati-va , restul asteptam friptura .

Toata lumea viseaza , e ok , pe mine asta ma tine in viata , faptul ca visez la un viitor luminos , la o cariera stralucita la o viata de calitate , toate acestea ma fac sa vreau sa fac lucruri . Ce pot spune , am vise frumoase iar adeseori realitatea ma surprinde placut . Ce imi ridica insa o problema e natura noastra de a alege calea de minima frictiune . De ce sa facem cand putem cumpara ? De ce sa luptam sa castigam cand putem avea ? De ce sa gandim cand putem imprumuta ? De ce ? Pai , nu prea vreau sa fiu peste 20 ani un tip in chiloti cu o maceta intre alti tipi in chiloti , certandu-ma cine are lama mai ascutita .

Sa exemplificam acum . Locuitorul regiunii cu climat tropical , de fiecare data cand a fost fortat de foame s-a putut bucura de oferta abundenta de hrana oferita de tropice , nimeni nu a avut nevoie sa inventeze altceva dincolo de o maceta. Cateva mii de kilometri spre nord , populatia a fost nevoita sa-si dezvolte unelte , sa invete cum sa manipuleze natura , cum sa-si obtina avantajul tehnologic in fata animalelor , etc. . Acest gen de necesitati au facut ca bastinasii acestor regiuni sa fie adevaratii invingatori ai zilelor noastre . Evident , exista si cazul in care vitregiile la care au fost supuse anumite populatii le-au limitat mecanismul de dezvoltare , nimeni nu se asteapta sa gasesasca inuitii locuind in zgarie-nori sau beduinii facand tranzactii la bursa .

In esenta totusi regulile se aplica societatii noastre , parca il si vad pe Ecuadorianul nostru bine hranit si hidratat privindu-l de sus pe Scandinavianul plapand si cu oasele deformate de rahitism . Cine ar fi prevazut asta ? Ei in nici un caz , putin le-ar fi pasat atunci , insa noi , noi putem invata din asta , putem trasa o suita de reguli ale dinamicii bunastarii . Sa fie oare ciclica ? Sincer astept cu interes momentul in care dolarul se va raporta la pesos si va da cu virgula , oarecum o meritam , dar asta e alta idee .

Sunt ca orice om , sper la un parcurs cat mai lin spre scopul final , care mai mult ca sigur se va schimba pe masura ce ma apropii si va deveni tot mai indepartat pana cand anii nu imi vor mai permite sa ajung acolo , dar in definitiv nu la asta se rezuma viata ? Aratati-mi omul care le-a avut pe toate si nu s-a blazat ! In momentul in care faci declaratii de genul "Acum urmeaza sa ma bucur de ..." , atunci cel mai probabil urmeaza sa mori . Aud peste tot in jur ca ar trebui sa ne multumim cu ce avem , tot ce pot face e sa contrazic asta .

Probabil cu cat ne nastem mai inzestrati din orice punct de vedere cu atat mai mult trebuie sa muncim spre a ne depasi conditia , in esenta buna , fara a ne multumi cu ce avem . Am o maceta intr-o lume in care restul au cutite de os tocite...pai...vreau o drujba .

Singurul lucru important este sa nu ajungem in "desert" sau la "polul nord" prin deciziile care le luam , in rest , ar trebui sa ne incredem in neajunsuri si vise mai mult , pana la urma nevoia intretine evolutia .

Motivatia...

De ce un blog ? Fiecare lucru , fiecare actiune a noastra isi are in spate un anume motiv. Motivele sunt nenumarate si importante de fiecare data cand te arunci intr-un proiect sau in altul . Poate consider ca un blog va reusi sa-mi traseze mai bine conduita mea in viata, poate voi face pace cu mine insumi asternadu-mi gandurile intr-un loc public , pentru uzul , distractia si inevitabila disectie a personalitatii mele de catre eventualii cititori .

Purgatoriul...numele nu este ales la intamplare , constant sunt consumat de propria dualitate , la fel ca toti din segmentul meu de varsta probabil , nici prea tanar sa fiu inca idealist , nici prea batran sa fiu resemnat sau sa ma complac intr-o rutina amortita . Sunt intr-o intersectie fara sa cunosc semnele de circulatie , pot doar sa intuiesc ce ma asteapta la capatul celalat al fiecarui drum . Nu vreau sa par dramatic si sa spun ca viata mea nu ar face altceva decat sa bata pasul pe loc in eventualitatea in care nu imi aleg o directie . Cred cu tarie ca fiecare dintre noi nu putem gandi intr-un singur fel , iubi intr-un singur fel , trai intr-un singur fel fara a fi nefericiti, in definitiv cate putin din fiecare trasatura de caracter ne face unici , oameni . Am dispretuit tot timpul persoanele care au simtit nevoia sa apartina unui anumit grup , care s-au imbracat dupa cum le-a dictat curentul muzical , varsta sau grupul de prieteni , oamenii care au blamat lucrurile din jurul lor cu o ipocrizie feroce in momentul in care le-a fost schimbat intr-o anumita masura calitatea vietii socio-profesionale . Si nu sunt putini .

Motivatia...motivatia mea este linistea dobandita prin contopirea tuturor calitatilor si defectelor mele , pacea interioara in momentul in care toate laturile personalitatii mele traiesc in armonie este un lucru de care duc lipsa si tanjesc, chiar daca imi va lua intreaga viata sa dobandesc asta , si sufletul meu va fi constant in purgatoriu...