Ti-am povestiti de anul acela in care ti-ai ratat absolut toate obiectivele, ah probabil il cunosti, poate fi oricare din anii acestia, anul in care a trebuit sa stai la rand pentru o portie de fericire, anul in care ai invatat cum sa apleci capul si sa ceri, stii ca odata apucat pe calea asta vei ramane un cersetor toata viata, dar inca nu te poti lipsi de lucrurile care practic te detin si nici nu ai puterea sa le comanzi dupa bunul tau plac. Crezi ca o vei avea vreodata? Sau crezi ca te vei calma si vei avea alte prioritati, poate fi orice, cert este ca va deveni din ce in ce mai deprimant sa ai o existenta de genul asta la nesfarsit, bazata numai pe sistemul asta recompensa-pedeapsa , prea multe insatisfactii, si tie nu-ti place sa dai gres, de fapt, cred ca esti foarte demoralizat din cauza asta, dar nu poti face nimic mai mult decat sa dai glas acestei voci interioare, de ce sa te minti ca iti merge bine cand stii ca nu e asa, poate remarca cineva, tinde sa para totul mult mai tolerabil cand se confrunta mai multi cu probleme asemanatoare tie, pe asta se bazeaza industria muzicala. O mie de directii in care ti-a mers inima, sufletul tau ar fi luat in brate pe oricine, poate asa functionezi tu dar sincer imi e frica de ce anume va urma avand in vedere ca asta va duce numai spre singuratate, si atunci probabil ai avut planuri ca iti vei canaliza energia spre munca, spre studiu...si tot ce ai facut a fost sa te invarti in cerc facandu-te de ras, deschizandu-ti sufletul in fata a zeci de necunoscuti, pana cand te-ai scufundat intr-o dulce depresie, o stii, cunosti sentimentul, e acolo unde ai mai fost, unde contrastul e bun fiindca totul este alb sau negru, unde ti se pare normal sa te trezesti dimineata fara a deschide ochii de scarba unei noi zile, unde singurele directii in care poti sa o iei par dintr-o data neinteresante, si sincer....ar fi de rau augur sa te asezi pe marginea drumului, acum...cand toti nu fac altceva decat sa zboare pe langa tine.
Desgiur, nu esti genul care sa gandeasca pesimist mai mult decat este cazul, si poti oricand sa te motivezi cu un discurs in care s-ar identifica oricine, sa pui accentul pe ce realizari ai, si din ce generatie exceptionala faci parte, si cat de bine functionezi tu, si cum consumandu-ne ideile in masa si producand idei in masa suntem cumva mai buni decat tot restul lumii ignorante, dar asta nu face altceva decat sa trateze simptomele, sufletul va continua sa-ti putrezeasca.
E cert, ne nastem plini, si trebuie sa ne golim pana murim, si cred ca nimic nu ne goleste de orice mai mult decat singuratatea, desi, poate producem atata cultura ca generatie tocmai din cauza asta.
Ce te poate face pe tine sa te simti un om implinit din nou? Sunt toate acolo probabil, sau poate nu vei gasii nimic altceva decat si mai multa singuratate ...trebuie doar sa joci cat mai bine jocul...si asta nu se face din fata calculatorului.
